Re-Inviere

Dupa o vreme in care nu am mai dat semne de viata,nu am mai scris pe blog (nu ca asi fi scris foarte mult inainte:D),dupa o vreme cand incerc cu mare greu sa trec de la statutul de tanar(a se intelege adolscent) la statutul de tanar om (a se intelege adolcent la 25 de ani) m-am gandit sa mai scriu si io ceva pe acest blog.
Bine inteles am sa ii multumesc lui Dorin pentru ca am ramas prieteni desi iesim la bere numai de 3-4 ori pe an desi stam la 3 KM unu de altu adik vo juma de ora de mers pe jos sau 5 min cu masina,am sa ii multumesc lui Ilie alt prieten cu care ma vad si mai rar desi stsu cam la aceasi distanta, nu am sa ii multumesc prietenei care ma monopolizeaza si nu pot sa ma intalnesc mai des cu prietenii mei(desi compenseaza oferimndu-mi anumite treburi pe care prietenii oricat de mult s-ar stradui nu pot sa mi le ofere :dureri de cap, nevroze, depresii, placeri fizice si imbratisari linistitoare=D).

Tocmai citeam de leapsa lansata de dl Ciuhodaru, cu care m-am intalnit de vreo cateva ori ,dar el nu ma cunoaste plus ca era la el la servici si era o "urgenta" si numa despre bloguri nu voiam sa discut.

Oricum mi se pare interesanta ideea sistemului american desi personal nu cred ca in cultura noastra se poate adapta, din simplul motiv ca noi suntem mioritici in esenta usor visatori si delasatori plus ca nu prea ne tinem de cuvant(cu noi insine ma refer)si la urma urmei eu personal sunt pe sistemul carpe diem palnurile care mi le fac nu au deadline sunt mai degraba niste scopuri decat niste obiective.

Ceea ce isi propun ei sunt obiective si sa fim serioasi una e sa scrii la un moment dat 5 lucruri pe care vei vrea sa le faci si altra e sa le faci(depinde de ce iti porpui desigur) ma gandesc de exemplu io mi-asi propune sa ma las de fumat--imi porpun acest lucru de 5 ani(de cand m-am apucat) si inca nu m-am lasat desi ce-i drept am redus nr de tigari, imi propun sa fiu mai serios (in sensul sa ma tin de promisiuni) dar ....aici e partea grea trebuie sa le si punem in practica asa ca in loc de resolutions asi prefera sa-i zicem wishes ca sa fiu mai corect cu mine si cu cei din jur.

Atat ca a venit pranzu, oricum cele 5 dorinte sunt:

1.Sa scriu mai des pe blog
2.Sa nu imi maa neglijez prietenii
3.Sa termin odata fak=sa ma angajez
4.Sa imi fak un plan cincinal:))
5.Sa ma stradui sa-mi indplinesc dorintele

Cum e cand nu e

De la colegu meu Rammstein sau Dorian- inca nu aflai io de ce isi zice asa, ma refer la a doua de-
numire, decat daca o fi pasionat de arhitectura ceea ce stiu ca nu e....dar...
Vorba multa bogotia alora de lucra in vanzari..asa ca :

1. Vorba preferata -BANI:D

2. Vorba nesuferita -  imprecatiile si snobismele:))

3. Drogul favorit - femeia- ca toate alelalte te omoara mai repede, numai asta te chinuie o viata- daca ai tupeu si sange de asta tre sa te apuci.

4. Sunetul preferat - plansul lui gigi becali.-subscriu prea genial

5. Sunetul nesuferit - orice sunet ciudat pe care nu ar trebui sa il fac masina mea

6. Injuratura - Mortii mati- asta e beep il pun la editare,
 daca nu uit

7. Cine pe viitoarea bancnota - Vlad Tepes- 

8. Meseria pe care n-ati fi vrut s-o faceti - aia de student:((

9. Planta, arborele sau dihania in care v-ati reincarna -

Planta- iarba aia cu 5 frunze
Arborele-Salcia sa mi se indoaie de toate
Dihania-pasarica lu angeliona jolie:))

10. Presupunind ca D-zeu ar exista, ce v-ar spune dupa moarte: - Sa mori tu, ca esti aici?!!

Incopententi Simpatici contra Nemernici Competenti

Acum ceva vreme, la o masa rotunda pe tema educatiei manageriale, participau conducatori de programe MBA, profesori, consultanti, angajatori. Moderatoarea l-a intrebat la un moment dat pe directorul de resurse umane al unui mare angajator, unul dintre cei mai mari si respectati de la noi, ce importanta are pentru el un MBA atunci cind recruteaza pe cineva. Spre socul celor prezenti, omul a declarat ca nici una. Pentru ei, mult mai importante decit competenta sau decit scolile inalte erau caracterul, atitudinile celor care aplicau pentru un post. „Competentele se invata usor. Atitudinile, uneori, nu se invata niciodata“, spunea el. Mai mult decit momentul angajarii, aceasta dilema in conducerea organizatiilor strabate, cred eu, toate nivelurile si toate momentele carierei unui om. Ce e mai important: sa-ti atingi tintele sau sa iti mentii integritatea si valorile? Iar daca esti conducator, pe cine trebuie sa apreciezi: pe cei care livreaza obiective sau pe cei care traiesc valorile comune ale organizatiei? Desigur, exista un raspuns simplist: pe ambii. El nu rezolva nici o dilema. Cei care pot sa isi atinga obiectivele pastrind conduita etica si profesionala dorita sint eroii firmei. Sau cel putin ar trebui sa fie, pentru ca nici pe ei, adeseori, nu-i apreciem indeajuns, nu-i facem suficient de vizibili, de teama sa nu ni-i fure cineva (de parca ar fi un bun al nostru, o marfa). Dar, oricum ar fi, problema cea mare nu e cu ei.
Dilema apare cu cei care nu-si ating obiectivele, dar ne traiesc valorile, „incompetentii simpatici“, cum obisnuiesc eu sa-i numesc, sau, si mai adesea, cu cei care isi fac treaba, dar nu respecta codurile etice valorizate de toti, calca pe cadavre ca sa reuseasca si nu dau doi bani pe cooperare, inovare sau mai stiu eu ce declara firma ca isi doreste – „nemernicii competenti“. Raspunsul la aceasta dilema nu e simplu. Daca ati dat deja unul, va dau acum si un pont, rezultat dintr-o cercetare publicata in urma cu un an si ceva: incompetentul simpatic reuseste, pe termen lung, mai bine decit nemernicul competent. Pentru ca il ajuta organizatia sa creasca si sa se dezvolte. Dar adevarata problema e modul in care companiile il trateaza pe cel din urma. Am auzit adeseori vehiculata sintagma: „Aici sintem la serviciu, nu trebuie sa ne iubim unii pe ceilalti, trebuie sa ne comportam profesional“. E un mit, o utopie. A face abstractie de emotiile oamenilor e nu doar prostesc, dar si periculos si foarte contraproductiv. Ca atare, competenta singura nu poate sa fie asociata succesului. Ea nu trebuie sa atraga dupa sine recunoasterea meritelor, promovari, cresteri salariale etc. daca nu e insotita de o aderenta ferma, vizibila, la valorile care ne ghideaza pe toti. Prea adesea am vazut persoane lipsite de caracter, dar pline de rezultate urcate pe piedestale de carton spre a fi date ca exemplu tuturor, exemple care conduc doar la cinism, frustrare si deruta. Ce ar fi de facut, deci?
Prima mea recomandare catre clientii nostri e sa separe notiunea de recompensa de cea de recunoastere. Dati bani oamenilor competenti, dar nu glorie si, mai ales, nu promovare. Nu lasati organizatia sa devina condusa de cinici. Pentru glorie, trebuie ca aceia pe care-i dati exemplu sa ne fie alaturi nu doar cu cifrele, ci si cu inimile. Altminteri ne vom uita strimb la ei si vom deveni cinici data viitoare cind ne veti mai cere cooperarea.

Preluat de undeva ca si cel de dinainte dar subscriu cu incredere

Dedpre alea alea

Vad in jurul meu, in ultima vreme, o preocupare din ce in ce mai mare a organizatiilor pentru subiectul imaginii si al brandingului, in general. Exista chiar si initiative de branding al intregii tari, care suscita multe controverse de toate felurile. Eu nu sint specialist in branding si nu vreau sa comentez calitatea demersurilor de acest tip. Vreau sa comentez insa lipsa fundamentala de substanta pe care o constat in eforturile de branding pe care le fac foarte multe dintre companiile pe care le observ. Exista o preocupare, importanta, fara indoiala, de a gasi ceva memorabil si aparte de comunicat si apoi o preocupare pentru a transmite acest mesaj. In schimb, exista o preocupare minora doar sau chiar inexistenta pentru a te asigura ca acest mesaj chiar exista si e trait de membrii, de angajatii acelei organizatii. Daca atunci cind construiesti marca unui produs, ceea ce cred angajatii acelei firme nu prea conteaza, deoarece consumatorii aproape ca nu intilnesc niciodata o astfel de persoana, in organizatiile de servicii lucrurile stau exact pe dos. Marca e chiar persoana. Daca imi displace relatia cu un casier de la o banca nu am sa spun: „Nu mai vreau sa vad acest casier niciodata la fata" ci am sa spun: „Nu mai vreau sa vin niciodata la banca asta". Ca atare, preocuparea firmelor pentru imaginea pe care o proiecteaza si o comunica in exterior este cu totul insuficienta, daca nu e dublata de o preocupare spre a cladi in interior aceleasi valori. Am avut clienti care iti propuneau sa ocupe in constiinta publicului lor un loc definit prin atribute ca „familiar", „prietenos", „cald", dar isi presau continuu angajatii sa livreze obiective definite ingust si sa respecte proceduri rigide. Ce credeti ca se vedea in afara? Orice, dar nu prietenie. Mai degraba birocratie, lipsa de interes pentru clienti si nevoile lor, pasivitate. Mai exista o linie de gindire care incearca sa rezolve aceasta contradictie comunicind cit pot de bine in interior valorile pe care doresc sa le adopte si sa le transmita in afara. Desi e o idee utila, nici ea nu e suficienta. Ceea ce determina comportamentul oamenilor nu e ceea ce li se spune sa faca, ci ceea ce li se cere implicit, prin felul in care lucreaza organizatia. Adica ceea ce se impaminteneste in cultura. Aici lucrurile se strica, pentru ca din pacate foarte multi manageri de la noi sint mult mai preocupati de ceea ce par, ei si companiile lor, decit de ceea ce sint. In mod paradoxal, aceasta preocupare limitata produce in fapt efectul invers. Oamenii sint mult mai perceptivi si toata aceasta goana dupa aparente devine repede foarte transparenta. Pentru a crea o imagine pozitiva, a ta ca persoana, dar si a organizatiei din care faci parte, drumul incepe cu o serioasa reflectie interioara care sa raspunda la intrebarea „sint eu ceea ce vreau sa fiu?", sau „sintem noi, ca organizatie sau ca tara, ceea ce vrem sa fim?". Daca raspunsul e negativ, atunci primul lucru pe care trebuie sa-l facem e schimbarea din interior, oricit de dificila sau dureroasa ar fi. Pina cind raspunsul la aceasta intrebare nu devine afirmativ, orice exercitiu de machiaj, fie ca il numim branding sau imagine, viziune ori valori de organizatie sau mai stiu eu cum altlfel ne mai propune cite un consultant istet, ramine doar un exercitiu de vopsire a gardului. Printre scindurile lui insa, leopardul va fi mereu vizibil. Hai sa nu mai investim bani si efort in machiaj si sa ne apucam mai degraba de schimbari de substanta.

No 2

Apoi dragii mosului sa vezi  si sa nu crezi cica era odata pe la 4:43 eu care in loc sa doarm ca omu ma hotaraii subit sa mai scriu si io la blogu meu.
Tate bune si frumose pana amu da despre ce sa scriem si cum inca nu consider ca am terminat introducerea  cu privire la tematica si filosofia acestui blog deci sa incepem.

Bon prima si prima tema care vreau sa o tratez pe acest blog va fi indubitabil--nu stiu-- mi se pare o tema demna de luat in considerare si foarte seriaoasa.Bon amu serios vorbind trecem prin lumea asta stramta in fiecare zi fara sa stim atatea lucruri si totusi in orice conversatie pe care o purtam avem senzatia ca suntem tare destepti.Acuma sa nu ziceti ca voi (ce cititi aceste randuri) nu sunteti ase ca nu va cred nici cat negru sub unghie (si in cazu meu e ceva negru sub ceva unghie, ca... de,  o unghiera buna se gaseste mai greu pe la mine plus ca igiena ptr mine e un cuvant nu un mod de viata ....just kidding, da am uitat cu ce glumesc...).

Acum sa revenim la nestiinta noastra a recunoste ca nu stii nu e foarte greu a vrea sa recunosti ca nu stii e partea mai complicta si abia aci se impute treaba apoi e simplu sa crezi ca stii ceva, orice anume. Dara partea mai grea cu adevarat e ca " Nu stim nimic".De-a lungul timpului notiunea de cunoastere a imbracat atatea forme si a evoluat atat de drastica incat parerea mea este ca orice lucru am crede noi ca il stim sigur mai devreme sau mai tarziu se va schimba ( accept provocari pe tema asta  daca imi gasiti un lucru care considerati ca nu se va schimba ever dau o bere).
Bon amu ca incep s ama intanid prea mult e important sa iti dai seama ce nu stii,sau macr sa desoperi ce ai vrea sa stii dar cel mai important este sa nu te crezi niciodata destept "Un nebun poate spune ami multe lucruri intelepte intr-o singura zi deacat un intelept intr-o viata"- nu na zic d eunde-i cam uitat

Deja m-am plictisit si io de mine insumi cu palavragia asta oricum mi se pare interesant sa ma uit in jurul meu incepand chair cu distinsa mea persoana si sa observ cat de ignoranti suntem/sunt.

Da am zis ca tu ala de citesti acuma cam plictisit si plin de tine ESTI UN IGNORANT

Probleam e ca si io is:D, am citit in una din cartile mele favorite,m Shogun pentru cei ce intelege, un pasj in care s evorbea despre frumusetea unei pietre acuma cumuland cu ce am mai citi io in timpul vietuirii mele mi-am dat seama cat de greu le este oamenilor sa admire lucrurile micutze si simple care sunt de o frumusete perena, ca sa nu zic eterna ca-mi suna urat.

Frumoseatile lumii moderne:

-gagici faine cu balcoane in loc de sani,cu masa corpului undeva la 30% silicon rahitice si sfrijite care sa si-o puna si cu tine in toate pozitiile din filmele porno la care te uiti noapte tarziu,
-gagii cu bratu cat usa,cu vai pula (am vrut sa zic penis dar am un lapsus)  cat carutacu pieptu mai mare decat al tau, cu maisna bengoasa si multi bani care sa te scoata in oras unde vrea inima ta  , si sa iti faca cadouri frumoase si stralucitoare si de firma si....bla, bla, blabla
-arhitecura din cate am aflat ceva legat de deconstructivism adik dupa cums e si intele nika bun, oricum traiasca termopanele si scheletele de metal ( oare is curios daca apartamentele vii torului nu o sa fie cumva niste inchisori din metal cu pereti transparenti?)
-poluarea nu tre sa mai zic nimic ca asta observati si singuri la televizor nu ca asi fi io mare ecologist de fapt nici macar unu mic dar ma iubesc prea mult ca sa nu imi pese ce se intampla cu lumea copiilor mei(inc anu am sa stiti si nici nu palcnuiesc sa am in urm 3-4 ani dar ma antrenez totusi la orizontala sa fiu in forma ptr atunci:))]
-cultura- chair aci is tare curiso ca io personal nu reusesc sa definesc sub nici o forma cultura acestui secol nici dpdv al cartilor, al relogiilor, al obiceiurilor al nika aci chair nu stiu ce sa zic.
SI TOTUSI:
- avem net , TV,  calculatoare ne iubim ca nebunii in toate tantrele si pozitiile de ne trec pin cap suntem tineri si plini de speranta inc amai luam viata in P>>a si la misto, ne intereseaza mai mult da jose armando o iubeste sau nu pe cichita decat daca Ion o iubea pe floric mai mult decat pamantu (raspuns usor aci sa stiti ca stiu) si nu ne mai ajung banii sa ne luam toale
------------------------------------------------------------ Restul in episodu urmator ca ma duc sa trag o tigara

PS: sigur am facut iar greseli de ortografie nu am pus spatiu unde trebe si alte din astea daca vrei sa ma judecati pentru forma si nu pentru fondul a ceea ce am scris atunci nu mai cetiti, ca nu ma supar, pe cuvant. Mai bine dati drumu la o manica sau rokareala sau trinitas ce ascultati ca macar asa faceti ceva mai util.
PS2. is prastie de oboseala si scriu la lumina monitorului meu de 15" incercati si voi si daca ajungeti la 5:18 AM ( asta insemna dimineatza) fara nici o greseala sa imi dati un measj sa va trimit un cadou special..ca meritati
PS3:sictiru si ironia a nu s elua personal e stilul meu de a fi prietenos:D

Despre cum a inceput sfarsitu lumii

Bon pentru in ceput orice lucru are o cauza si orice cauza are un efect acuma mai sunt si simptomele care tin si de cauza si de efect si in toate astea ne aflam noi si se cheama viata.

Acuma ca tot nu se poate intelege nimic din inceputul meu glorios de blogger tin sa mentionez ca subita dorinta ce ma apuca, in demersul meu de a deveni un blogger cu state vechi, se datoreza unui bun prieten (care are talent la treburi din astea) care ma indreptat spre calea afirmarii electronice pe aceasta cale.

Acum acest blog se va vrea un blog usor filozofic, amuzant pe alocuri acid si persiflator piperat cu putiona bataie de joc romaneasca plus ceva urme de sictir personal .

Acuam daca:
- nu va palce ce am scris exista commentsuri ,
-daca va simtit jigniti in vreun fel de ceea ce este scris e vina voastra
-daca va palce ce am scris e vina mea si iarasi exista comments
-daca va palce foarte mult ce am scris atunci am un cont in banca si accept donatii:))